Date statistice

 Conform recensământului din anul 2014 populatia este de 1376 locuitori, inclusiv 705 bărbați  și 671  femei,  502  locuințe  din  ele  neocupate  78, gospodării  casnice 424, persoane  plecate peste  hotare 293.

În  a doua  jumătate  al  secolului  XVIII  din  însărcinarea Domnitorului  Moldovei  pentru  întâia  dată  un  ofițer  a  deschis  o  Mănăstire  de  călugări „Hirova”, care  la început  se  numea  “Ciurova”.

Mănăstirea  a fost  întemeiată  ca  Mănăstire  de  călugărițe  în  anul  1805, de  Mitropolitul  Moldovei  Veniamin  Costache, pe  locul  unui  schit  de  călugări  părăsit  ce  ar  fi  ars  în  1803.  Monahii  neavând  mijloace  financizre  și pământ  au  plecat  pe  la  alte  mănăstiri, când  au  aflat  răzeșii  din  împrejurme  au  dăruit  cu  bucurie  pentru  întreținere  149, 5 desetine  de pămînt.

În  1805  au  făcut  o  biserică  de  lemn  „Sfîntul  Nicolae”  la  schitul  acesta  au  fost  aduse  48  călugărițe  dintre  care:  44  erau  moldovence, 2  bulgarce, 2 greci  și  tot  odată  21  surori  de  ascultare.

În  1836 datorită  stareței  Elizaveta  Cerescu  duhovnicului  Teodor  și  boierului  Vasile  Scordelea  a  fost  construită  o  biserică  din  piatră.

În  cartografia  județului  Orhei  din  1820  se  menționează  că  existau    10  familii, dintre  care  9  erau  malorusieni, veniți  din  regiunea  Harkov.

Prin  anul  1944  existau  circa  100  de călugărițe, iar  la  12  iunie  1959 Mănăstirea  a fost  disființată.

Lăcașul  sfînt (biserica  de  piatră  construit  în  1836 în  locul  alteia, mică  de  lemn),   cu  hramul  Sfîntul  Nicolae  a  fost  folosit    ca  deposit  de  cărbuni, apoi  deposit  agricol.

Biserica  de  iarnă  (stareția)    construită  în  anul  1865  cu  hramul  Simion  Stîlpnicul, a fost  folosită  ca  spital  pentru  copii  cu  dizabilități, din  anul  1962  până  în  1964, după  ce  a  fost    trecut  în  alt  local, era  folosită    în  scopuri  gospodărești

În  1988  cu  sprijinul  enoriașilor  din  localitate  au  început  lucrările  de  restaurarea  bisericii, care  a  durat  2 ani  și  apoi    a  fost  deschisă  , de  atunci  și  până  acum  se  duc  slujbe  de  către  preotul  Cerescu  Tudor  împreună  cu    stareța  Maica  Iraida ( Bîrcă  Anastasia  Savva care  a  decedat  la 31.05.2017,vîrsta  de  92  ani). În 1991  erau  15  măicuțe (călugărițe) în  present  la  data  de  01.06.2017, au  rămas  5 măicuțe (călugărițe).

Din  anul 2014  s-a  început  reparația  și  la biserica  de  iarnă,  sediul  Mănăstirii   Hirova  cu  Hramul  sf.Simion  Stîlpnicul  sub  conducerea  duhovnicului  administrator  arhimandritul  Irinarh  ( Igor  Rusu)  și  acum  se  duc  slujbe  în  acest  lăcaș    de  către   preotul  Gurii ( Curnic  Gheorghe)  și  arhimandritul  Irinarh.

Mănăstirea  a  primit  de  la  gospodăria  agricolă  5  hectare  de  teren   agricol   în  folosință.

Din  anul  1904  în  genere    satul  se  numea  Nikolaeva  Blagotati( cu  25  case  și  200 suflete.), dar  denumirea  “Neculăieuca”  datează  din  anul  1909, satul  fiind  întemeiat  de  gospodarul  moldovean  Vasile  Stihii.

În  1910  se  numărau  170  case  cu  716  locuitori  și  309  desetine  de  pămînt propriu, 493  credincioși  fregventau  biserica din  Mana.

În 1918 când  vine  Marea  Unire  cu  Patria  mamă  și  în  1922  se  înfăptuiește  reforma  agrară, împroprietărește  143  de  locuitori   fără  pămînt  și  nevoiași  cu  277  desetine  de  pîmînt, ca  să  le  pornească  viața  pe  alt  făgaș,  mai  îndestulat.

Satul  Neculăieuca  avea  pămînt  propriu  1095ha.

În   anul  1940 , când  vin  rușii  denumirea  satului  Neculăieuca  trece  în  Nicolaevca, erau 1286  de  locuitori, inclusiv  1235  de  moldoveni.

Războiul  al  doilea  mondial  ajunge  în  Neculăieuca  pe  13 -14  iulie  se  dau  lupte  grele    și  mulți  ostași  își  pierd  viața.    Din spusele  maicilor  și-au  pierdut  viața  100  de  tineri  ostași,  din  care  15  ostași români, conform  datelor  de  la  Ambasada  României  în  Republica  Moldova  și răniți  mulți  alții.  Acei  15  ostași  români  au  fost  înhumați    la  intrarea  în  cimitirul satului. Crucile  de  piatră  au  fost  instalate  în  1941, după  65  de  ani, în anul  2006, se  instalează  o  Troiță  și  ÎPS Petru , Mitropolit  al  Basarabiei  însoțit  de  un  sobor  de  preoți  a  oficiat  un  serviciu  divin.  Troița  a  fost  confecționată  de  un  călugăr  de  la  Mănăstirea  Putna.

În  anul  1944-1945  se  duc  iarăși  lupte  crâncene  pe  meleagurile  satului  și  își  pierd   viața  40  de  oameni  din  Neculăieuca, chiar  în  ultimele  luni  ale  războiului.

Apoi  au  trecut  valurile  represiunilor  pentru  acei  care  îi  simpatizau  pe  români  și  mai  aveau  câte  ceva    pe  lângă  case, adică  gospodari  înstăriți, fiindcă  sovieticii  doreau  să  facă  colectivizarea,  iar  pe  acești  gospodari  cu  tot  cu  copii  i-au  deportat  în  Siberia, din  satul  Neculăieuca  au  fost  următoarele  familii: Alexei Elena   cu  soțul  Axentie  și  copii  Nicolae  și  Filip; Alexei  Eugenia  cu  soțul  Ion  și  copii  Mina , Elisaveta, Feodora, Vladimir, Timofei; Pavel  Dediu; Mihail  Motruc  cu  soția Pelagheia și  fiul  Grigore; Moraru  Mefodie  cu  soția  Vasiluța și  copii  Grigore  și  Feodora;  Ion  Surilă   cu  soția  Maria.

Colhozul  a  fost  inființat. În  1946 – 1947  lumea   se  topea  de  foame, de  subnutriție.

Gospodăria  agricolă “ Kotovski”  din  Neculăieuca  se    mai  ține  până  se  comasează  cu  cea  din  Isacova  și devine  “ 50  de  ani  ai  lui  Octombrie”, care  a  prosperat, mai  ales  pe  timpul  președenției  lui  Mihail  Gospodarenco, aici  ridicându-se  o  livadă  foarte  bogată.

Recesămîntul   din  1  august 1949 înregistrase  în  Neculăieuca  1246  de  locuitori, dintre  care  1239  au  fost  înscriși  moldoveni.

În  1964 s-a  format  școală  de  8  clase  cu  două  săli. Tot  în  această  clădire  a  fost  cămin  pentru  fetele  care   veneau  din  satele  megieșe ( Mana, Curchi,  Vatici, Tabăra)   ca  să  absolve   școala  medie  din  satul  Neculăieuca , care  a  fost  construită  în  anul  1974.

Este  o  clădire  mare   cu  3 etaje, spațioasă  pentru  640  de  elevi  ca  să-și  facă  studiile,  luminoasă  cu  ferestre  schimbate  în  termopan , cu  sală  sportivă, stadion, 2  ateliere   de  muncă  pentru  fete  și  băieți. Școala  dispune  de  un  muzeu  istoric.   Dar  din  păcate  că  din  an  în  an  numărul  de  elevi  este  în  scădere, în  anul  2017 sunt  112  copii, Instituția  Publică  Gimnaziul  Neculăieuca, trece  sub  jurisdicția  Instituției   Publice  Cimnaziu  Isacova, prin  Decizia  Consiliului  Raional  Orhei  nr.2/4  din 28.04.2017

În  satul  Neculăieuca    a  fost  primărie  prin  anii  1946 –  1950,   apoi satul  Neculăieuca  a  fost  în  comuna  primăriei  Isacova  până  în  2003,   din  iunie  2003  până  în  2011 , a  fost  primar  Bejenaru  Claudia, din  iunie  2011 până  în  prezent ( anul  2017)  este  primar  Croitoru  Dumitru.

Din  2003  până  în  2007  în  Consiliul  Sătesc  Neculăieuca    au  fost  11 consilieri,  apoi  în  anii   2007 -2011 ;  2011-2015;  2015 –  până  în  present( 2017)  au  fost  și  sunt    9  consilieri.

Sediul  primăriei  a  fost  amplasat  în  fosta  clădire  a    școlii  de  8  clase, construită  în  1964.

Biblioteca  Publică  sătească  de  la  început    a  fost  în  clădirea  Căminului  cultural, mai  apoi  a  fost  transferată  în  clădirea  unde  a  fost școala  de  8  clase.

În  prezent (2017 ) în  această  clădire ( adică  în  școala  de  8  clase)   sunt  amplasate  primăria, oficiul  poștal, stația de  telecomunicații, biblioteca  sătească.

Căminul  cultural    a   fost     construit     în  1959 -1960.

Grădinița  de  copii  în  anul  1968, în  prezent (2017) fregventează  46  copii.

Punctul  medical     a  fost  deschis  din  anul  1980 .

Brigada  de  tractoare  cu  două  depozite  au  fost  construite  în  1947  – 1949, dar  din  anul  2009 sunt   trecute  după   Stăvilă  Iacob  Ion.

În  prezent pe  terenurile agricole  din  sat  se  cultivă  mai  mult porumb, grău, răsărită, mai  puțin  orz, lucernă, este  și  o  livadă  de  nuci  care  încă  nu  este  în  rod.

La  primărie  sunt  înregistrate   din  anul 1999  pînă  în  2017  șapte  Gospodării  Țărănești ( G.Ț. Stăvilă  Iacob  Ion; G.Ț.Stăvilă  Nicolae  Iacob; G.Ț. Gavrilaș  Vladimir  Gheorghe;  G.Ț.Voicu  Mihai  Sergiu; G.Ț. Negru  Alexei  Timofei; G.Ț. Galupa  Alexandru  Feodor;  G.Ț. Lungu  Eughenia  Ion), care  se  ocupă  cu  cultivarea  cerealelor.

Mai  sunt  și  5 Societăți  cu Răspundere Limitată,   care  se  ocupă  cu  agricultura ( SRL  Natsilva; SRL  Consolitera; SC.Concordia  Dezvoltare SRL; SRL Extracamelcom (cariera  de  nisip) SRL  Dediugreg ( livadă  de  nuci))