Istoria localității
Prezentare – NECULĂIEUCA, ORHEI sătuc din Centrul MOLDOVEI
În a doua jumătate al secolului XVIII din însărcinarea Domnitorului Moldovei pentru întâia dată un ofițer a deschis o Mănăstire de călugări „Hirova”, care la început se numea “Ciurova”.
Mănăstirea a fost întemeiată ca Mănăstire de călugărițe în anul 1805, de Mitropolitul Moldovei Veniamin Costache, pe locul unui schit de călugări părăsit ce ar fi ars în 1803. Monahii neavând mijloace financizre și pământ au plecat pe la alte mănăstiri, când au aflat răzeșii din împrejurme au dăruit cu bucurie pentru întreținere 149, 5 desetine de pămînt.
În 1805 au făcut o biserică de lemn „Sfîntul Nicolae” la schitul acesta au fost aduse 48 călugărițe dintre care: 44 erau moldovence, 2 bulgarce, 2 greci și tot odată 21 surori de ascultare.
În 1836 datorită stareței Elizaveta Cerescu duhovnicului Teodor și boierului Vasile Scordelea a fost construită o biserică din piatră.
În cartografia județului Orhei din 1820 se menționează că existau 10 familii, dintre care 9 erau malorusieni, veniți din regiunea Harkov.
Prin anul 1944 existau circa 100 de călugărițe, iar la 12 iunie 1959 Mănăstirea a fost disființată.
Lăcașul sfînt (biserica de piatră construit în 1836 în locul alteia, mică de lemn), cu hramul Sfîntul Nicolae a fost folosit ca deposit de cărbuni, apoi deposit agricol.
Biserica de iarnă (stareția) construită în anul 1865 cu hramul Simion Stîlpnicul, a fost folosită ca spital pentru copii cu dizabilități, din anul 1962 până în 1964, după ce a fost trecut în alt local, era folosită în scopuri gospodărești
În 1988 cu sprijinul enoriașilor din localitate au început lucrările de restaurarea bisericii, care a durat 2 ani și apoi a fost deschisă , de atunci și până acum se duc slujbe de către preotul Cerescu Tudor împreună cu stareța Maica Iraida ( Bîrcă Anastasia Savva care a decedat la 31.05.2017,vîrsta de 92 ani). În 1991 erau 15 măicuțe (călugărițe) în present la data de 01.06.2017, au rămas 5 măicuțe (călugărițe).
Din anul 2014 s-a început reparația și la biserica de iarnă, sediul Mănăstirii Hirova cu Hramul sf.Simion Stîlpnicul sub conducerea duhovnicului administrator arhimandritul Irinarh ( Igor Rusu) și acum se duc slujbe în acest lăcaș de către preotul Gurii ( Curnic Gheorghe) și arhimandritul Irinarh.
Mănăstirea a primit de la gospodăria agricolă 5 hectare de teren agricol în folosință.
Din anul 1904 în genere satul se numea Nikolaeva Blagotati( cu 25 case și 200 suflete.), dar denumirea “Neculăieuca” datează din anul 1909, satul fiind întemeiat de gospodarul moldovean Vasile Stihii.
În 1910 se numărau 170 case cu 716 locuitori și 309 desetine de pămînt propriu, 493 credincioși fregventau biserica din Mana.
În 1918 când vine Marea Unire cu Patria mamă și în 1922 se înfăptuiește reforma agrară, împroprietărește 143 de locuitori fără pămînt și nevoiași cu 277 desetine de pîmînt, ca să le pornească viața pe alt făgaș, mai îndestulat.
Satul Neculăieuca avea pămînt propriu 1095ha.
În anul 1940 , când vin rușii denumirea satului Neculăieuca trece în Nicolaevca, erau 1286 de locuitori, inclusiv 1235 de moldoveni.
Războiul al doilea mondial ajunge în Neculăieuca pe 13 -14 iulie se dau lupte grele și mulți ostași își pierd viața. Din spusele maicilor și-au pierdut viața 100 de tineri ostași, din care 15 ostași români, conform datelor de la Ambasada României în Republica Moldova și răniți mulți alții. Acei 15 ostași români au fost înhumați la intrarea în cimitirul satului. Crucile de piatră au fost instalate în 1941, după 65 de ani, în anul 2006, se instalează o Troiță și ÎPS Petru , Mitropolit al Basarabiei însoțit de un sobor de preoți a oficiat un serviciu divin. Troița a fost confecționată de un călugăr de la Mănăstirea Putna.
În anul 1944-1945 se duc iarăși lupte crâncene pe meleagurile satului și își pierd viața 40 de oameni din Neculăieuca, chiar în ultimele luni ale războiului.
Apoi au trecut valurile represiunilor pentru acei care îi simpatizau pe români și mai aveau câte ceva pe lângă case, adică gospodari înstăriți, fiindcă sovieticii doreau să facă colectivizarea, iar pe acești gospodari cu tot cu copii i-au deportat în Siberia, din satul Neculăieuca au fost următoarele familii: Alexei Elena cu soțul Axentie și copii Nicolae și Filip; Alexei Eugenia cu soțul Ion și copii Mina , Elisaveta, Feodora, Vladimir, Timofei; Pavel Dediu; Mihail Motruc cu soția Pelagheia și fiul Grigore; Moraru Mefodie cu soția Vasiluța și copii Grigore și Feodora; Ion Surilă cu soția Maria.
Colhozul a fost inființat. În 1946 – 1947 lumea se topea de foame, de subnutriție.
Gospodăria agricolă “ Kotovski” din Neculăieuca se mai ține până se comasează cu cea din Isacova și devine “ 50 de ani ai lui Octombrie”, care a prosperat, mai ales pe timpul președenției lui Mihail Gospodarenco, aici ridicându-se o livadă foarte bogată.
Recesămîntul din 1 august 1949 înregistrase în Neculăieuca 1246 de locuitori, dintre care 1239 au fost înscriși moldoveni.
În 1964 s-a format școală de 8 clase cu două săli. Tot în această clădire a fost cămin pentru fetele care veneau din satele megieșe ( Mana, Curchi, Vatici, Tabăra) ca să absolve școala medie din satul Neculăieuca , care a fost construită în anul 1974.
Este o clădire mare cu 3 etaje, spațioasă pentru 640 de elevi ca să-și facă studiile, luminoasă cu ferestre schimbate în termopan , cu sală sportivă, stadion, 2 ateliere de muncă pentru fete și băieți. Școala dispune de un muzeu istoric. Dar din păcate că din an în an numărul de elevi este în scădere, în anul 2017 sunt 112 copii, Instituția Publică Gimnaziul Neculăieuca, trece sub jurisdicția Instituției Publice Cimnaziu Isacova, prin Decizia Consiliului Raional Orhei nr.2/4 din 28.04.2017
În satul Neculăieuca a fost primărie prin anii 1946 – 1950, apoi satul Neculăieuca a fost în comuna primăriei Isacova până în 2003, din iunie 2003 până în 2011 , a fost primar Bejenaru Claudia, din iunie 2011 până în prezent ( anul 2017) este primar Croitoru Dumitru.
Din 2003 până în 2007 în Consiliul Sătesc Neculăieuca au fost 11 consilieri, apoi în anii 2007 -2011 ; 2011-2015; 2015 – până în present( 2017) au fost și sunt 9 consilieri.
Sediul primăriei a fost amplasat în fosta clădire a școlii de 8 clase, construită în 1964.
Biblioteca Publică sătească de la început a fost în clădirea Căminului cultural, mai apoi a fost transferată în clădirea unde a fost școala de 8 clase.
În prezent (2017 ) în această clădire ( adică în școala de 8 clase) sunt amplasate primăria, oficiul poștal, stația de telecomunicații, biblioteca sătească.
Căminul cultural a fost construit în 1959 -1960.
Grădinița de copii în anul 1968, în prezent (2017) fregventează 46 copii.
Punctul medical a fost deschis din anul 1980 .
Brigada de tractoare cu două depozite au fost construite în 1947 – 1949, dar din anul 2009 sunt trecute după Stăvilă Iacob Ion.
În prezent pe terenurile agricole din sat se cultivă mai mult porumb, grău, răsărită, mai puțin orz, lucernă, este și o livadă de nuci care încă nu este în rod.
La primărie sunt înregistrate din anul 1999 pînă în 2017 șapte Gospodării Țărănești ( G.Ț. Stăvilă Iacob Ion; G.Ț.Stăvilă Nicolae Iacob; G.Ț. Gavrilaș Vladimir Gheorghe; G.Ț.Voicu Mihai Sergiu; G.Ț. Negru Alexei Timofei; G.Ț. Galupa Alexandru Feodor; G.Ț. Lungu Eughenia Ion), care se ocupă cu cultivarea cerealelor.
Mai sunt și 5 Societăți cu Răspundere Limitată, care se ocupă cu agricultura ( SRL Natsilva; SRL Consolitera; SC.Concordia Dezvoltare SRL; SRL Extracamelcom (cariera de nisip) SRL Dediugreg ( livadă de nuci))
